Creepy stories!

    Hey guys! :3 Ştiu că nu am mai intrat de mult dar am fost ocupată cu teze,teste,proiecte & stuff.Ca revanşă v-am adus nişte povestioare de groază.Sper să vă placă :-" :o3




    Eu sunt Sam.
    Am ajuns la porţile Iadului.Am intrat fără frică.L-am întâlnit pe Stăpânul Relelor şi am făcut un pact.M-am întors pe Pământ,cu o sarcină.
Trebuie să ucid 665 de oameni înainte să mor.Dacă fac asta,îmi voi petrece eternitatea ca un Rege Demon în Iad,cu propria mea Legiune pe care să o stăpânesc. Desigur,sunt foarte încântat de această perspectivă...
   Cu toate astea,există o condiţie: Nu pot ucide oamenii la nimereala.Există un declanşator: dacă ei aud o simpla incantaţie care să includă numele meu,devin ţintele mele.Am reuşit să-mi fac treaba mai uşoară,punând această vrajă într-o carte,una faimoasă,în aşa fel încât mulţi oameni să o audă.Sunt foarte inteligent.
   Deci,după ce auzi propoziţia mortală,te voi şti.Si ,când te aştepţi mai puţin,îmi vei vedea umbra cu colţul ochiului.Când îţi vei întoarce capul ca să vezi ce a fost...va fi prea tarziu.
    Voi aştepta până îmi vei auzi numele din nou.
    Eu sunt Sam.

Citeşte:

  Molly e aici.

  Dacă citeşti cu voce tare,vei fi bine;doar părăseşte camera pentru câteva ore.

  Dacă citeşti în gând,acum Molly e acolo.

Concentrează-te.

    Ai văzut vreodată unul dintre acele videoclipuri în care eşti rugat să te uiţi după sau la un anumit lucru pe parcursul videoclipului? Apoi,la sfărşit ne dezvăluie că pe măsură ce ne uitam,ceva mare şi intruziv s-a mutat undeva la vedere şi tu nici măcar nu ai observat.E înfricoşător cât de des se întâmpla asta,precum m-am mutat şi eu de la uşă, în camera ta în timp ce tu ai citit asta. 

     Un bărbat a intrat la un hotel şi a mers la recepţie pentru a se înregistra.Femeia de la recepţie i-a dat cheia şi i-a spus că în drum spre camera sa,este o uşă încuiată, fără număr, în care nimeni nu are voie .În special, nimeni nu trebuia să se uite  înauntru,sub nici o formă.Bărbatul a urmat instrucţiunile femeii,a mers direct în camera sa şi s-a pus direct în pat.Următoarea seară curiozitatea în legătură cu acea cameră fără număr nu-i dădea pace.A mers pe hol,spre uşă şi a încercat mânerul.Uşa era încuiată.S-a aplecat şi s-a uitat pe gaura cheii.A văzut un dormitor de hotel,ca al lui,şi în colţ era o femeie a cărei piele era complet albă.Stătea cu faţa la perete rezemându-şi capul de acesta.S-a holbat confuz pentru un timp.Aproape a bătut la uşă,din curiozitate,dar s-a decis să nu.Această antipatie i-a salvat viaţa.S-a îndepărtat de uşă şi s-a întors în cameră.În următoarea zi,s-a întors la uşă şi s-a uitat pe gaura cheii.De data asta,tot ce vedea nu era nimic altceva decât o culoare roşie,destinsă care nu se mişca.Probabil locuitorii camerei  ştiau că-i spionase în noaptea precedentă si au blocat gaura cheii cu ceva roşu.

     La acest punct,a decis să-i ceară femeii de la receptie mai multe informaţii.Aceasta a oftat şi a spus "Te-ai uitat prin gaura cheii?" Bărbatul i-a spus că da iar ea a spus "Păi,aş putea să-ţi spun povestea.Cu mult timp în urmă,un bărbat şi-a ucis soţia în acea cameră iar fantoma ei o bântuie.Dar aceşti oameni nu erau obişnuiţi.

      Erau albi peste tot,exceptând culoarea ochilor care era roşie...."

     Era un vânător care,după o zi lungă de vânat,se afla în mijlocul unei păduri imense.Se făcea întuneric şi,cum şi-a pierdut rulmenţii,s-a decis să meargă înainte,într-o direcţie.După câteva ore,a ajuns lângă o cabină.Realizând cât era de întuneric,s-a decis să vadă dacă putea înnopta acolo.S-a apropiat şi a gâsit uşa întredeschisă.Nimeni nu era înauntru.Vânătorul s-a pus în singurul pat,hotărându-se să se explice proprietarului dimineaţa.De cum s-a uitat prin jur,a fost surprins să vadă pereţii împodobiţi de multe portrete,toate pictate în cel mai mic detaliu.Fără excepţie,acestea păreau să se holbeze la el,trăsăturile acestora răsucindu-se într-un aspect de ură.Holbându-se înapoi,a început să se simtă incomfortabil.Făcând un efort de a ignora toate feţele pline de ură,s-a întors cu faţa la perete,şi obosit fiind,a adormit.

     Cu faţa în jos,într-un pat nefamiliar,s-a întors,clipind datorită razelor solare neaşteptate.Privind în sus,acesta a descoperit că acea cabină nu avea nici un portret,numai geamuri.

    "Acum câteva luni,verişoara prietenului meu (o mamă singură) a primit un telefon nou.După o zi lungă de muncă şi-a pus telefonul pe tejghea şi a început să se uite la televizor.Fiul acesteia a venit şi i-a cerut voie să se joace cu noul său telefon.Aceasta i-a spus să nu sune pe nimeni şi să nu umble la mesaje iar acesta a fost de acord.În jurul orei 11 noaptea,s-a decis să meargă să-şi învelească fiul şi apoi să se pună şi ea la culcare.A intrat în camera fiului său şi a văzut că acesta nu era acolo.S-a dus în camera sa şi l-a găsit dormind în patul său, cu telefonul în mână.Uitându-se prin telefon,a observat mici modificări cum ar fi o nouă poză de fundal şi a intrat în secţiunea de poze.A început să şteargă pozele făcute până a ajuns la ultima.Când a văzut-o prima dată,nu i-a venit să creadă.Era fiul său,dormind în pat dar poza era făcută de cineva deasupra lui.Se vede jumătatea stângă din ceea ce pare a fi faţa unei bătrâne..."

    Şti acel ţiuit pe care îl auzi când eşti într-o zonă liniştită? Unii oameni spun că este o iluzie auditivă dată de incapacitatea urechii de a detecta frecvenţe mai joase de pragul simţurilor umane.Total greşit.Acel ţiuit acopera altceva.Dacă eşti rapid,răbdător şi poate puţin norocos,vei putea auzi după ţiuit.Ce vei auzi sunt voci, şoptindu-ţi una alteia.Se vor face neauzite repede,dar cu practica,vei deveni mult mai bun la auzirea şi interpretarea a ceea ce spun.Vei auzi lucruri din trecut,prezent şi viitor.Oricum,trebuie să ai grijă pentru că nu există voci fără corpuri.

    Şi când vei începe să îi observi şi ei vor începe să te observe.

     Poza a fost făcută cu un telefon iar fetiţa mică pe care o vezi plangând a refuzat să intre în grup zicând că băiatul cel mic o sperie.Gândindu-se la toanele ei,mama fetiţei (cea care a făcut poza) a descoperit puţin mai târziu de ce aceasta plângea.Uită-te mai atent la nivelul genunchilor dintre a 2-a şi a 3-a fată din stânga.Se poate ca acesta sa fie motivul pentru care fetiţa plângea.Îl vezi?

Uită-te în stânga.Nimeni nu e acolo.

Uită-te în dreapta.Nimeni nu e acolo.

Uită-te în spate.Nimeni nu e acolo.

Uită-te în jos,la picioare.Nimeni nu e acolo.

Acum repetă doar ca să fi sigur.

Nu te uita sus.Nu-i place să fie văzută

     În vremurile vechi,în majoritatea cazurilor,copii erau îngropaţi alături de jucăria lor preferată.Putea fi orice: o păpuşă veche,o bâtă de baseball,o maşinuţă,orice iubea copilul.

     Jucăria lui Beth Parson-o păpuşă zdrenţuroasă cu doi nasturi albastri pe post de ochi-a fost îngropată cu ea când a murit.La două săptămâni după înmormântare,când tatăl său a găsit păpuşa stând pe veranda din faţă s-a gândit că a fost o greşeală şi a reîngropat-o.O săptămână şi jumătate după asta,când mama lui Beth a găsit păpuşa -murdară şi udă- pe podeaua vechii camere de joacă a lui Beth,a dus-o la preotul familiei şi împreună au binecuvântat-o şi au reîngropat-o în parcela fetiţei.

     Când au găsit păpuşa a 3-a oară,stând pe vechiul pat al lui Beth,avea un mic bileţel: "E frig şi întuneric acolo.Nu-mi place.De ce nu mă lăsaţi să vin acasă?"