miercuri, 17 octombrie 2012

I'm still smiling


Bălţi. Picături de apă. Cercuri.
Plouă.
Asta am realizat după un timp de stat pe pământul rece şi privit în gol. Nu simteam nimic. Mă simţeam într-un fel liberă. Aveam un cuţit plin de sânge în mâna stângă. Nu ştiam dacă e de la mine sau de la tine. Nu îmi păsa.Tu nu mai respirai. Iar eu....Eu mă simţeam chiar bine. Nu ştiam cum am ajuns acolo sau ce am făcut dar îmi plăcea imaginea. Nu ştiu dacă eu ţi-am făcut asta dar mi-ar place să cred că da.
După mult timp am reuşit să zâmbesc.
Şi nu era orice zâmbet.
Era unul real, natural.

2 comentarii:

  1. Probabil e atat de lejer sa zambesti ca poti nu ca trebuie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut!

    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.

    :) Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

I just want you to know I can see through your mask.