sâmbătă, 6 octombrie 2012

Sweet Pain.

      Dacă inima lui ar putea vorbi...
    "Azi ar fi trebuit să sărbătorim.Cine ar fi crezut că am fi putut rămâne atat timp împreună? Încă îmi mai amintesc râsul tău,parfumul tău,privirea ta, feulul tău de a fi.Aveai atâta energie,atâta optimism....şi dragoste cât pentru o planetă întreagă.Încă îmi mai amintesc cum mă aşteptai acasă când veneam de la lucru, cu zâmbetul pe buze,serile în care stăteam pe balcon la o ţigară,plimbarile de după-amiaza,nopţile în care stăteam îmbrăţişaţi în pat,felul cum găseai mereu un subiect de discuţie sau o povestioară care să mă facă curios,chiar şi felul cum te strâmbai în timp ce te dădeai cu rimel.
    Fiecare zi cu tine era o aventură.O aventură care speram să dureze cât mai mult.Dar te-ai dus ...şi m-ai lăsat singur aici,într-o casă pustie,înconjurat de poze şi de lucruri care odată îţi aparţineau.Le-am lăsat la locul lor.Nu am vrut să mut nimic.Nu aveam curajul pentru că fiecare atingere aducea cu ea o amintire...şi nu suportam.Nu eram împăcat cu gândul că ai plecat.Încercam să mă conving că visez.
   Încă aştept ziua când voi veni iar de la lucru,când tu o să fi acolo pe hol,asteptându-mă zâmbind.
   Dar nu erai.Deşi ai fi vrut...Doamne,ai vrut atât de mult să trăieşti!Cu toată durerea,mersul din spital în spital,veştile rele primite de la doctori,sutele de medicamente,orele nedormite, tu încă zâmbeai.Încă aveai speranţă.Credeai că până la urmă,toate vor dispărea.
   Nu ştiai ce ai.Eu ştiam.Te simţeai din ce în ce mai rău şi totuşi continuai să faci planuri de viitor.Te gândeai deja ce o să mănânci,unde o să mergi şi ce o să faci când toate astea o să ia sfârşit.Îmi umpleai inima de bucurie şi durere în acelaşi timp.Nu ştiam cum să mă controlez să nu plâng.Erai puternică.Eu nu.
   Număram fiecare lacrimă care îmi curgea în timp ce îţi injectam morfină.Tu te uitai la mine şi zâmbeai.Nici nu ştiai ce îţi dădeam.Credeai că e ceva medicament şi aşteptai să-şi facă efectul.Zilele treceau,te trezeai cu dureri şi adormeai cu dureri.Era din ce în ce mai rău....până nu te-ai mai trezit.Ştiam că nu o să te mai trezeşti,deşi asteptam să o faci.
Poate că într-o zi eu o să mă trezesc şi totul o să fie doar un vis...."

În amintirea lui Mariana  

2 comentarii:

  1. Daca mai scriai trei randuri incepeam sa plang.. Dorul..dorul doare . As vrea sa scriu mai mult , dar nu stiu ce ..
    Seara buna !

    RăspundețiȘtergere

I just want you to know I can see through your mask.